Istoria folk.
Folk-ul este un curent muzical ce descinde din folclorul
american, avându-şi rădăcinile în anii 1930. Părinţii folk-ului sunt
consideraţi cântăreţii protestatari din anii Marii Crize. Joe Hill, membru al
sindicatului revoluţionar Industrial Workers of the World (IWW), cunoscut şi
sub numele de Wobblies; Woody Guthrie (1912-1967); Leadbelly (1885-1949); Cisco
Huston (1918-1961). Versurile cântecelor folk sunt caracterizate de o valore
poetică, aducând în discuţie problemele vieţii cotidiene, preocupându-se de
individ în relaţie cu istoria şi nedreptăţile sociale.
Apogeul folkului american este atins în anii 1960, cand este
îmbraţişat ca mod de expresie artistică al tinerilor Hippie. Numele mari ale
acestei perioade sunt Bob Dylan, poet, compozitor şi interpret (născut în
1941). El deplânge în cântecele sale atrocităţile războiului (Masters Of War);
indiferenţa în faţa problemelor sociale, a violenţei, a intoleranţei (Blowin'
In The Wind). Joan Baez, Leonard Cohen ş.a. După 1965 apar încercări de fuziune
între folk şi rock, fiind de amintit grupuri ca Simon & Garfunkel sau
formaţia britanică The Byrds.
Muzica folk în România
În România, muzica folk va fi popularizată de realizatori
radio precum Cornel Chiriac (prin emisiunea Metronom). Compoziţii folk-rock se
fac simţite la sfârşitul anilor '60 pe primele apariţii discografice ale
formaţiei Phoenix, prin cântece ca Şi totuşi sunt ca voi, Canarul, Vremuri etc.
Mai târziu, fenomenul va lua amploare prin Cenaclul Flacăra iniţiat de poetul
Adrian Păunescu, unde se vor afirma nume mari precum Mircea Vintilă, Vasile
Şeicaru, Florian Pittiş, Valeriu Sterian, Nicu Alifantis, Victor Socaciu etc.
